devansare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVANSÁRE, devansări, s. f. Faptul de
a devansa. –
V. devansa.devansare (Dicționar de neologisme, 1986)DEVANSÁRE s.f. Acțiunea de a devansa și rezultatul ei; devans. [<
devansa].
devansare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)devansáre s. f.,
g.-d. art. devansắrii; pl. devansắridevansare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVANSÁRE, devansări, s. f. Faptul de
a devansa. —
V. devansa.