devansa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVANSÁ, devansez, vb. I.
Tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăși.
2. A săvârși sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acțiune, un fapt). – Din
fr. devancer.devansa (Dicționar de neologisme, 1986)DEVANSÁ vb. I. tr. 1. A întrece, a depăși.
2. (
Rar) A grăbi (desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc.). [< fr.
devancer].
devansa (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVANSÁ vb. tr. 1. a întrece, a depăși. 2. a grăbi desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc. (< fr.
dévancer)
devansa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)devansá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
devanseázădevansa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVANSÁ, devansez, vb. I.
Tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăși.
2. A săvârși sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acțiune, un fapt). — Din
fr. devancer.