devălmaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVĂLMÁȘ, devălmași, s. m. Persoană care stăpânea în devălmășie cu altele o suprafață de teren;
p. ext. părtaș la o afacere. ◊ (Adjectival)
Țăran devălmaș. –
De-a valma +
suf. -aș.devălmaș (Dicționaru limbii românești, 1939)devălmáș m. (îld.
de-a vălmaș, d.
valma). Coproprietar. – În vest și
dăv-.devălmaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)devălmáș s. m.,
pl. devălmáșidevălmaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVĂLMÁȘ, devălmași, s. m. Persoană care stăpânea în devălmășie cu altele o suprafață de teren;
p. ext. părtaș la o afacere. ◊ (Adjectival)
Țăran devălmaș. —
De-a valma +
suf. -aș.