deuteriu - explicat in DEX

deuteriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEUTÉRIU s. n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: de-u-] – Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.

deuteriu (Dicționar de neologisme, 1986)
DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului cu nucleul format dintr-un proton și un neutron; hidrogen greu. [Pron. de-u-te-riu, var. deuterium s.n. / < fr. deutérium, cf. gr. deuteros – al doilea].

deuteriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEUTÉRIU s. n. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear. (< fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium)

deuteriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deutériu [riu pron. ryu] (deu-) s. n., art. deutériul

deuteriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEUTÉRIU s. n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: deu-] — Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.