deturnare - explicat in DEX

deturnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETURNÁRE, deturnări, s. f. Faptul de a deturna. – V. deturna.

deturnare (Dicționar de neologisme, 1986)
DETURNÁRE s.f. Acțiunea de a deturna și rezultatul ei; (spec.) folosire ilegală a unor fonduri în alte scopuri decât acelea pentru care au fost destinate. [< deturna].

deturnare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deturnáre s. f., g.-d. art. deturnắrii; pl. deturnắri

deturnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETURNÁRE, deturnări, s. f. Faptul de a deturna. — V. deturna.