detunătură - explicat in DEX

detunătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETUNĂTÚRĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.

detunătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
detunătúră f., pl ĭ (d. detun). Lovitură puternică. Dărămătură, prăbușitură, loc prăbușit. Neol. Bubuĭtură, pocnitură.

detunătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detunătúră s. f., g.-d. art. detunătúrii; pl. detunătúri

detunătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detunătură f. detunare prelungită.

detunătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETUNĂTÚRĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. — Detuna + suf. -ătură.