destupător - explicat in DEX

destupător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTUPĂTÓR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.

destupător (Dicționaru limbii românești, 1939)
destupătór n. pl. óare. Rac, sfredel special de scos dopurile de plută din gîtu buteliilor (fr. tire-bouchon).

destupător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!destupătór s. n., pl. destupătoáre

destupător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESTUPĂTOR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). — Destupa + suf. -ător.