destrăma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTRĂMÁ, destrám, vb. I.
1. Refl. (Despre țesături sau obiecte țesute) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ◊
Tranz. A destrăma o țesătură. ♦
Fig. A se răsfira, a se risipi.
Niște nourași albi se destramă în aer. 2. Tranz. (Adesea
fig.) A desface, a deșira un ghem, o împletitură etc. ♦
Tranz. A desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare.
3. Tranz. A mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie.
4. Tranz. și
refl. (Adesea
fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici;
p. ext. a slăbi. –
Des1- +
tramă.