destrăbălat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTRĂBĂLÁT, -Ă, destrăbălați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care duce o viață imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ținuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat.
2. S. m. și
f. Persoană desfrânată. –
Et. nec.