destrăma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTRĂMÁ, destrám, vb. I.
1. Refl. (Despre țesături sau obiecte țesute) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ◊
Tranz. A destrăma o țesătură. ♦
Fig. A se răsfira, a se risipi.
Niște nourași albi se destramă în aer. 2. Tranz. (Adesea
fig.) A desface, a deșira un ghem, o împletitură etc. ♦
Tranz. A desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare.
3. Tranz. A mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie.
4. Tranz. și
refl. (Adesea
fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici;
p. ext. a slăbi. –
Des1- +
tramă.destrăma (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)destrămá (destrám, destrămát), vb. – A se rupe, a se zdrențui, a se desface o țesătură. –
Mr. distrămedz, distrămare, megl. distram. Lat. *
dĭstramāre, de la
trama (P. Papahagi,
Notițe, 19; Pascu, I, 171; Tiktin),
cf. mr. tramă „urzeală”; sau, mai probabil, de la
tramă, care trebuie să fi existat în
rom. veche și care astăzi se folosește ca
neol. –
Der. destrămătură, s. f. (fire rupte sau destrămate dintr-o țesătură).
destrăma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)destrămá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. destrám, 2
sg. destrámi, 3
destrámă; conj. prez. 3
să destrámedestrăma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESTRĂMÁ, destrám, vb. I.
1. Refl. (Despre țesături sau obiecte țesute) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor din cauza uzurii sau a folosirii necorespunzătoare; a se rupe. ◊
Tranz. A destrăma o țesătură. ♦
Fig. A se răsfira, a se risipi.
Niște nourași albi se destramă în aer. 2. Tranz. (Adesea
fig.) A desface, a deșira un ghem, o împletitură etc. ♦
Tranz. A desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare.
3. Tranz. A mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în pastă de hârtie.
4. Tranz. și
refl. (Adesea
fig.) A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici;
p. ext. a slăbi. —
Pref. des- +
tramă.destrămà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)destrămà (distrămà) v.
1. a desface firele:
a destrăma pânza; 2. a desface în genere:
furtunelor dă sborul pământul de-l destramă EM. [V.
întrămà].