destrămătură - explicat in DEX

destrămătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTRĂMĂTÚRĂ s. f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. -atură.

destrămătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
destrămătúră f., pl. ĭ. Fire destrămate (lînă ș.a.). – Și strămătură.

destrămătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
destrămătúră (rar) s. f., g.-d. art. destrămătúrii

destrămătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
destrămătură f. lână vopsită.

destrămătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESTRĂMĂTÚRĂ s. f. (Rar) Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. — Destrăma + suf. -tură.