destrăbălat - explicat in DEX

destrăbălat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTRĂBĂLÁT, -Ă, destrăbălați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care duce o viață imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ținuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat. 2. S. m. și f. Persoană desfrânată. – Et. nec.

destrăbălat (Dicționaru limbii românești, 1939)
destrăbălát, -ă adj. Desfrînat. – Rar. stră-. V. dezmățat și zbrehud.

destrăbălat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
destrăbălát adj. m., s. m., pl. destrăbăláți; adj. f., s. f. destrăbălátă, pl. destrăbăláte

destrăbălat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
destrăbălat a. dezordonat.

destrăbălat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESTRĂBĂLÁT, -Ă, destrăbălați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care duce o viață imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ținuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat. 2. S. m. și f. Persoană desfrânată. — Et. nec.