deștept (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘTÉPT, DEȘTEÁPTĂ, deștepți, deștepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală.
2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (
Fam.) Șiret, viclean, șmecher. –
Lat. de-excitus.