despotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPOTÍSM s. n. Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară, neîngrădită de nici o lege, a despotului; absolutism, tiranie, autocrație; despoție (
1). ♦
Fig. Comportare sau atitudine arbitrară; samavolnicie. – Din
fr. despotisme.despotism (Dicționar de neologisme, 1986)DESPOTÍSM s.n. 1. Guvernare despotică; absolutism, tiranie. ♦ (
Fig.) Purtare despotică, arbitrară; samavolnicie.
2. Despoție, autocrație. [Cf. fr.
despotisme].
despotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESPOTÍSM s. n. guvernare despotică; absolutism, tiranie. ◊ (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie. (< fr.
despotisme)
despotism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despotísm s. n.despotism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despotism n.
1. guvernul arbitrar al unui despot;
2. autoritate tiranică.
despotism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPOTÍSM s. n. Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară, neîngrădită de nicio lege, a despotului; absolutism, tiranie, autocrație; despoție (
1). ♦
Fig. Comportare sau atitudine arbitrară; samavolnicie. — Din
fr. despotisme.