despiedica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I.
Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul.
2. A ridica piedica de la o armă de foc. [
Var.:
despiedecá vb. I] –
Des1- + [
îm]piedica.
despiedica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despiedicá (a ~) (-pie-) vb.,
ind. prez. 1
sg. despiédic, 3
despiédicădespiedica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I.
Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul.
2. A ridica piedica de la o armă de foc. [
Var.:
despiedecá vb. I] —
Pref. des- + [îm]
piedica.