desfăcut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFĂCÚT2, -Ă, desfăcuți, -te, adj. 1. (Despre un obiect formând un tot) Descompus, desprins (în bucăți); răsfirat, împrăștiat, demontat.
2. (
Jur.) Anulat.
3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. –
V. desface.