desfacere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFÁCERE, desfaceri, s. f. Acțiunea de
a (se) desface și rezultatul ei; desfăcut
1, descompunere, despărțire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. –
V. desface.desfacere (Dicționaru limbii românești, 1939)desfácere f. Acțiunea de a desface. Disoluțiune:
desfacerea uneĭ căsătoriĭ. Lichidațiune:
desfacere totală a mărfurilor.desfacere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desfácere s. f.,
g.-d. art. desfácerii; pl. desfáceridesfacere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desfacere f.
1. acțiunea de a desface;
2. stricarea vrajei;
3. vânzare:
desfacerea mărfurilor; 4. desființare:
desfacerea căsătoriei, desfacerea unei asociațiuni.desfacere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFÁCERE, desfaceri, s. f. Acțiunea de
a (se) desface și rezultatul ei; desfăcut
1, descompunere, despărțire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. —
V. desface.