desface (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFÁCE, desfác, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦
Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦
Tranz. A anula o învoială, un contract etc.
2. Tranz. și
refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat.
3. Refl. și
tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva.
4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊
Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦
Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele.
5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare.
6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din
lat. dis-facere.desface (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)desfáce (desfác, desfăcút), vb. –
1. A dezlega. –
2. A descompune. –
3. A suprima, a elimina. –
4. A da drumul, a slobozi. –
5. A dezghioca, a desfăca. –
6. A vinde, a lichida. –
7. (
Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. –
Mr. disfac, disfeațire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la
facere, cu
pref. des-; cf. it. disfare (
calabr. disfaciri),
prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. –
Der. desfăcut, s. n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic);
desfăcătură, s. f. (verigă, farmec).
desface (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desfáce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. desfác, 1
pl. desfácem, 2
pl. desfáceți; imper. 2
sg. desfắ, neg. nu desfáce; part. desfăcútdesface (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desface v.
1. a strica ce a fost făcut, a deslega:
a desface nodul; 2. a curăța:
a desface porumbul, fasolea; 3. a (se) întredeschide:
floarea se desface; 4. a scoate tecile (la fasole), cojile (la nuci), pănușile (la porumb);
5. a se scăpa prin vânzare:
marfa s’a desfăcut; 6. a plăti:
a desface o datorie; 7. a desființa:
a desface o căsătorie, un contract; 8. a sparge o vrajă;
9. a se desprinde:
luntrea se desface de mal EM. [Pentru sensul 4 se zice în Mold. și
desfăcare (aplicat în special porumbului), formă paralelă cu
desfacere (cf.
născare: naștere, vânzare: vindere)].
desface (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFÁCE, desfác, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦
Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦
Tranz. A anula o învoială, un contract etc.
2. Tranz. și
refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat.
3. Refl. și
tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva.
4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊
Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦
Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele.
5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare.
6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul făcute asupra cuiva. —
Pref. des- + face.