desface (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFÁCE, desfác, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦
Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦
Tranz. A anula o învoială, un contract etc.
2. Tranz. și
refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat.
3. Refl. și
tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva.
4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊
Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦
Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele.
5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare.
6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din
lat. dis-facere.