desenà - explicat in DEX

desena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.

desena (Dicționar de neologisme, 1986)
DESENÁ vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].

desena (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESENÁ vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. (< fr. dessiner)

desena (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
desena, desenez v. t. a denunța.

desena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desená (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 3 deseneáză

desenà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desenà v. 1. a reprezenta cu ajutorul desenului: a desena un cap; 2. a face să reiasă formele; o haină ce desenează bine talia; 3. a ști desenul; 4. a apare deslușit: din depărtare se desenează munții.

desena (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] — Din fr. dessiner.