desen - explicat in DEX

desen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESÉN, desene, s. n. 1. Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafață plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de mașini etc.) prin desen (1), în scopul fabricării lor. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei cusături. [Pl. și: desenuri. – Var.: desémn s. n.] – Din fr. dessin.

desen (Dicționar de neologisme, 1986)
DESÉN s.n. 1. Prezentare grafică a unui obiect printr-o îmbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ◊ Desen liber = desen făcut cu mâna liberă, fără instrumente; desen tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcții etc.; desene animate = înșiruire de desene care reprezintă fazele unei mișcări și care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor ființe vii cinematografice. V. animație. 2. Arta și tehnica de a desena. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei țesături. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].

desen (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
desén (-ne), s. n. – Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri etc. Var. desemn. Fr. dessin. Var., prin falsă analogie cu semn. – Der. desena (var. desemna), vb. (a executa un desen); desenator, s. m. (persoană care desemnează).

desen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESÉN s. n. 1. reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj prin linii, puncte, pete etc. 2. arta sau tehnica de a desena. ◊ desen tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcții etc. 3. planul unei construcții. ◊ (fig.) schiță, plan (al unei lucrări). 4. (fig.) contur, linie, profil. 5. ornamentația unei țesături. (< fr. dessin)

desen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desén s. n., pl. deséne

desen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desen n. 1. reprezentarea unui obiect cu creionul, cu condeiul sau penelul; 2. figurile de ornament ale unor țesături mobile; 3. arta de a desena; 4. planul unei construcțiuni.

desen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESÉN, desene, s. n. 1. Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafață plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de mașini etc.) folosind proiecțiile orizontale și verticale la o anumită scară și indicând dimensiunile obiectului. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei țesături. [Pl. și: desenuri. — Var.: desémn s. n.] — Din fr. dessin.