descusut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCUSÚT, -Ă, descusuți, -te, adj. (Despre o cusătură;
p. ext. despre un lucru cusut) Cu ața ruptă, destrămat în locul unde a fost cusut; a cărui cusătură este desfăcută. –
V. descoase.descusut (Dicționaru limbii românești, 1939)descusút, -ă adj. Căruĭa i s’a desfăcut cusătura:
haĭnă descusută. Fig. Fără legătură, fără șir:
stil descusut.descusut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)descusut a.
1. a cărui cusătură s’a desfăcut;
2. fig. fără șir:
stil descusut. [Sensul figurat după fr.
décousu].
descusut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCUSÚT, -Ă, descusuți, -te, adj. (Despre o cusătură;
p. ext. despre un lucru cusut) Cu ața ruptă, destrămat în locul unde a fost cusut; a cărui cusătură este desfăcută. —
V. descoase.