descuamație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCUAMÁȚIE, descuamații, s. f. (Rar) Descuamare. ♦ Scuamă. – Din
fr. desquamation.descuamație (Dicționar de neologisme, 1986)DESCUAMÁȚIE s.f. Descuamare. [Pron.
-cua-, gen.
-iei. / < fr.
desquamation].
descuamație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESCUAMÁȚIE s. f. descuamare. (< fr.
desquamation)
descuamație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCUAMÁȚIE, descuamații, s. f. (Rar) Descuamare. ♦ Scuamă. — Din
fr. desquamation.