descuama - explicat in DEX

descuama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCUAMÁ, pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.

descuama (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCUAMÁ vb. I. refl. (Despre piele) A se coji (ca urmare a unei boli). [Pron. -cua-. / cf. fr. desquamer, lat. desquamare].

descuama (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESCUAMÁ vb. refl. (despre piele) a se coji (ca urmare a unei boli). (< fr. desquamer, lat. desquamare)

descuama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!descuamá (a se ~) (-cua-) vb. refl., ind. prez. 3 se descuameáză

descuama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCUAMÁ, pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. — Din fr. desquamer, lat. desquamare.