descuamare - explicat in DEX

descuamare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCUAMÁRE, descuamări, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. – V. descuama.

descuamare (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCUAMÁRE s.f. Faptul de a se descuama; descuamație. ♦ Desprindere succesivă a stratelor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama].

descuamare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESCUAMÁRE s. f. 1. faptul de a se descuama; descuamație. 2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici. (< descuama)

descuamare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!descuamáre (-cua-) s. f., g.-d. art. descuamắrii; pl. descuamắri

descuamare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCUAMÁRE, descuamări, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. — V. descuama.