descrunta - explicat in DEX

descrunta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCRUNTÁ, descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Des¹- + [în]crunta.

descrunta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descruntá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descrúntă

descrunta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCRUNTÁ, descrúnt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. — Pref. des- + [în]crunta.