descompleta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I.
Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦
Refl. A nu mai fi complet. [
Var.:
descomplectá vb. I] –
Des1- +
completa (după
fr. décompléter).