descompunere - explicat in DEX

descompunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCOMPÚNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune.

descompunere (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune].

descompunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESCOMPÚNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) descompune. 2. reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. (< descompune)

descompunere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*descompunére f. Descompozițiune. Și dis-.

descompunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descompúnere s. f., g.-d. art. descompúnerii; pl. descompúneri

descompunere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descompunere f. 1. acțiunea de a descompune și starea lucrului descompus; 2. fig. dezorganizare completă.

descompunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCOMPÚNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. — V. descompune.