descompleta - explicat in DEX

descompleta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Des¹- + completa (după fr. décompléter).

descompleta (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCOMPLETÁ vb. I. tr. A lua ceva dintr-un întreg făcându-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / după fr. décompléter].

descompleta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESCOMPLETÁ vb. tr. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet. (după fr. décompléter)

descompleta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descompletá (a ~) vb., ind. prez. 3 descompleteáză

descompleta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] — Pref. des- + completa (după fr. décompléter).

descompletà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descompletà v. a face incomplet.