descompus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. Desfăcut în părțile componente.
2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit.
3. Fig. Care are înfățișarea morală sau fizică deformată; (despre fața omului) crispat, contractat. –
V. descompune.descompus (Dicționaru limbii românești, 1939)*descompús, -ă adj. Alterat:
față descompusă. – Și
dis-.descompus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. Desfăcut în părțile componente.
2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit.
3. Fig. Care s-a schimbat în rău, moral sau fizic; (despre fața omului) crispat. —
V. descompune.