deschide (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCHÍDE, deschíd, vb. III.
1. Tranz. A da la o parte, a împinge în lături o ușă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ◊
Expr. A(-i) deschide (cuiva) porțile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spațiu, dând la o parte ușa sau capacul care o închide. ◊
Expr. A-și deschide sufletul (sau
inima) = a face destăinuiri, a spune tot ce are pe suflet; a se confesa.
A deschide (sau,
refl.,
a i se deschide)
cuiva pofta de mâncare = a provoca cuiva (sau a căpăta) poftă de mâncare. ♦ A descuia. ♦
Refl. (Despre ferestre și uși) A lăsa liber accesul sau vederea în... sau spre..., a da spre... ♦ A îndepărta terenurile sterile situate deasupra unui zăcământ, în vederea exploatării lui.
2. Tranz. A desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns. ◊
Expr. A deschide gura =
a) a îndepărta buzele și fălcile una de alta pentru a sorbi, a mânca sau a vorbi;
b) a vorbi.
A deschide cuiva gura = a face, a sili pe cineva să vorbească.
A deschide ochii =
a) a ridica pleoapele, descoperind ochii;
p. ext. a se deștepta din somn;
b) a se naște.
A deschide (sau,
refl.,
a i se deschide)
cuiva ochii = a face pe cineva (sau a ajunge) să-și dea seama de ceva.
A-și deschide ochii (bine) = a fi foarte atent la ceva; a înțelege bine ceva.
A deschide ochii mari = a se mira tare de ceva.
A deschide mâna = a desface degetele strânse în pumn;
fig. a fi darnic.
A deschide brațele = a întinde brațele în lături pentru a îmbrățișa pe cineva;
fig. a primi pe cineva cu bucurie.
3. Tranz. A desface, a dezlipi un plic, a scoate din plic, a despături o scrisoare (pentru a lua cunoștință de conținut). ♦ A întoarce coperta (împreună cu una sau mai multe file ale) unei cărți, a unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumită pagină. ♦ A face o incizie sau o intervenție chirurgicală într-o rană, într-un organ al corpului.
4. Refl. (Despre pământ sau formații ale lui;
p. anal. despre valuri) A se despica, a se crăpa. ♦ (Despre găuri sau crăpături) A se forma. ♦ (Despre răni) A începe să sângereze sau să supureze; a înceta să mai fie închis. ♦ (Despre flori) A-și desface petalele. ♦ (Despre peisaje, priveliști) A se înfățișa vederii, a se desfășura.
5. Tranz. (Adesea
fig.) A săpa, a tăia, a croi un drum, o șosea, o cărare. ◊
Expr. A deschide cuiva carieră = a face cuiva posibilă o carieră bună.
6. Tranz. A porni o acțiune (juridică), a face începutul; a începe. ◊
Expr. A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un subiect. ♦ A face prima mișcare într-o partidă de șah. ♦ A trece mingea unui coechipier pentru ca acesta să întreprindă o acțiune ofensivă.
7. Tranz. A face să ia naștere, să funcționeze, a înființa, a organiza o școală, o instituție etc.
8. Tranz. (În
expr.)
A deschide o paranteză = a pune primul dintre cele două semne care formează o paranteză;
fig. a face o digresiune în cursul unei expuneri.
9. Refl. (Despre culori sau obiecte colorate) A căpăta o nuanță mai luminoasă, mai apropiată de alb. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A da sau a căpăta o înfățișare luminoasă, prietenoasă.
10. Refl. (Despre vocale) A trece din seria vocalelor închise în seria vocalelor deschise. [
Prez. ind. și: (
reg.)
deschiz; perf. s. deschisei, part. deschis. –
Var.: (
pop.)
deșchíde vb. III] –
Lat. discludere.deschide (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)deschíde (deschíd, deschís), vb. –
1. A da la o parte ceva care închide. –
2. A începe, a face începutul, a porni. –
3. A stîrni, a ațîța, a stimula. –
4. A găuri, a perfora. –
4. bis (
Refl.) A deveni mai deschis, a se face mai luminos. –
Mr.,
megl. dișcl’id, istr. rescl’id. Lat. dĭsclūdĕre (Pușcariu 509; Candrea-Dens., 368; Tiktin),
cf. it. dischiudere, prov. desclaure. –
Der. deschis, adj. (dat la o parte; neacoperit, dezvelit; limpede; inteligent, franc; sincer;
adv., în mod limpede, în mod sincer);
deschizător, adj. (care deschide);
deschizătură, s. f. (loc liber prin care poate pătrunde sau se poate vedea ceva; trecere).
Cf. închide.deschide (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deschíde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. deschíd, 1
pl. deschídem, perf. s. 1
sg. deschiséi, 1
pl. deschíserăm; conj. prez. 3
să deschídă; part. deschísdeschide (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deschide v.
1. a face să nu mai fie închis:
a deschide fereastra; 2. a începe:
ședința e deschisă; 3. a se desnora, a se lumina (cerul, fața);
4. fig. a-și deschide inima, a împărtăși simțirile-i tainice:
a deschide capul, mintea, a lumina pe cineva:
a deschide vorba, a începe a spune. [Lat. DISCLUDERE].
deschide (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCHÍDE, deschíd, vb. III.
1. Tranz. A da la o parte, a împinge în lături o ușă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ◊
Expr. A(-i) deschide (cuiva) porțile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spațiu, dând la o parte ușa sau capacul care o închide. ◊
Expr. A-și deschide sufletul (sau
inima) = a face destăinuiri, a spune tot ce are pe suflet; a se confesa.
A deschide (sau,
refl.,
a i se deschide)
cuiva pofta de mâncare = a provoca cuiva (sau a căpăta) poftă de mâncare. ♦ A descuia. ♦
Refl. (Despre ferestre și uși) A lăsa liber accesul sau vederea în... sau spre..., a da spre... ♦ A îndepărta terenurile sterile situate deasupra unui zăcământ, în vederea exploatării lui.
2. Tranz. A desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns. ◊
Expr. A deschide gura =
a) a îndepărta buzele și fălcile una de alta pentru a sorbi, a mânca sau a vorbi;
b) a vorbi.
A deschide cuiva gura = a face, a obliga pe cineva să vorbească.
A deschide ochii =
a) a ridica pleoapele, descoperind ochii;
p. ext. a se deștepta din somn;
b) a se naște.
A deschide (sau,
refl.,
a i se deschide)
cuiva ochii = a face pe cineva (sau a ajunge) să-și dea seama de ceva.
A(-și) deschide ochii (bine) = a fi foarte atent la ceva; a înțelege bine ceva.
A deschide ochii mari = a se mira tare de ceva.
A deschide mâna = a desface degetele strânse în pumn;
fig. a fi darnic.
A deschide brațele = a întinde brațele în lături pentru a îmbrățișa pe cineva;
fig. a primi pe cineva cu bucurie.
3. Tranz. A desface, a dezlipi un plic, a scoate din plic, a despături o scrisoare (pentru a lua cunoștință de conținut). ♦ A întoarce coperta (împreună cu una sau mai multe file ale) unei cărți, a unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumită pagină. ♦ A face o incizie sau o intervenție chirurgicală într-o rană, într-un organ al corpului.
4. Refl. (Despre pământ sau formații ale lui;
p. anal. despre valuri) A se despica, a se crăpa. ♦ (Despre găuri sau crăpături) A se forma. ♦ (Despre răni) A începe să sângereze sau să supureze; a înceta să mai fie închis. ♦ (Despre flori) A-și desface petalele. ♦ (Despre peisaje, priveliști) A se înfățișa vederii, a se desfășura.
5. Tranz. (Adesea
fig.) A săpa, a tăia, a croi un drum, o șosea, o cărare. ◊
Expr. A deschide cuiva carieră = a face cuiva posibilă o carieră bună.
6. Tranz. A porni o acțiune (juridică); a începe. ◊
Expr. A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un subiect. ♦ A face prima mișcare într-o partidă de șah. ♦ A pasa mingea unui coechipier pentru ca acesta să întreprindă o acțiune ofensivă.
7. Tranz. A face să ia naștere, să funcționeze, a înființa, a organiza o școală, o instituție etc.
8. Tranz. (În
expr.)
A deschide o paranteză = a pune primul dintre cele două semne care formează o paranteză;
fig. a face o digresiune în cursul unei expuneri.
9. Refl. (Despre culori sau obiecte colorate) A căpăta o nuanță mai apropiată de alb. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A da sau a căpăta o înfățișare luminoasă, prietenoasă.
10. Refl. (Despre vocale) A trece din seria vocalelor închise în seria vocalelor deschise. [
Prez. ind. și: (
reg.)
deschiz; perf. s. deschisei, part. deschis. —
Var.: (
pop.)
deșchíde vb. III] — Lat.
discludere.