deschilini (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DESCHILINÍ, deschilinesc, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Înv. și
reg.) A (se) deosebi, a (se) separa. – Din
des1 +
chilin (puțin folosit, <
magh. külön).