deschiaburire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESCHIABURÍRE,deschiaburiri, s. f. Acțiunea de a deschiaburi și rezultatul ei. – V. deschiaburi.
deschiaburire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) deschiaburíre (înv.) s. f., g.-d. art. deschiaburírii; pl. deschiaburíri
deschiaburire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESCHIABURÍRE,deschiaburiri, s. f. Acțiunea de a deschiaburi și rezultatul ei. — V. deschiaburi.