deschiaburi - explicat in DEX

deschiaburi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCHIABURÍ, deschiaburésc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor. – Des¹- + chiabur.

deschiaburi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deschiaburí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deschiaburésc, imperf. 3 sg. deschiabureá; conj. prez. 3 să deschiabureáscă

deschiaburi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCHIABURÍ, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor. — Pref. des- + [în]chiaburi.