derâdere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERẤDERE s. f. Bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire. –
De4 +
râdere (după
fr. dérision).derâdere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)derấdere s. f.,
g.-d. art. derấderiiderâdere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERẤDERE s. f. Bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire. —
Pref. de- +
râdere (după
fr. dérision).