deputat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și
f. 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului.
2. (
Înv.) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. – Din
fr. député, it. deputato.deputat (Dicționar de neologisme, 1986)DEPUTÁT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană aleasă prin vot ca reprezentant al unei părți a populației într-un organ al puterii de stat.
2. Persoană însărcinată cu îndeplinirea unei misiuni. [Cf. fr.
député, it.
deputato].
deputat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPUTÁT, -Ă s. m. f. persoană aleasă într-un organ reprezentativ al puterii de stat. (< fr.
député, lat.
deputatus)
deputat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)deputat, deputați s. m. (intl.) complice.
deputat (Dicționaru limbii românești, 1939)*deputát m. (fr.
deputé, d. lat.
de-putatus, tăĭat, adică „dezlipit”). Personagiŭ trimes în misiune de o națiune saŭ de un suveran (Se zice maĭ ales de cel care e trimes în adunarea numită
cameră ca să se ocupe de interesele generale ale uneĭ țărĭ).
deputat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deputát s. m.,
pl. deputáțideputat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deputat m. reprezentant ales de popor și trimis în Adunarea legislativă numită Camera deputaților.
deputat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și
f. 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. ♦ (În România) Parlamentar, membru al Camerei Deputaților.
2. (
Înv.) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. — Din
fr. député, it.
deputato.