deroga - explicat in DEX

deroga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare.

deroga (Dicționar de neologisme, 1986)
DEROGÁ vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. deróg, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare].

deroga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEROGÁ vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură. (< fr. déroger, lat. derogare)

deroga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
derogá (a ~) (a face o excepție) vb., ind. prez. 3 derógă; conj. prez. 3 să deróge

derogà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
derogà v. 1. a modifica sau a înfrânge o lege, un uz: a deroga la un contract; 2. a-și pierde nobleța, demnitatea, rangul; 3. a nu se conforma cu.

deroga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A face o excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. — Din fr. déroger, lat. derogare.