derogare - explicat in DEX

derogare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEROGÁRE, derogări, s. f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; abatere (excepțională) de la o lege, de la un regulament etc. – V. deroga.

derogare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEROGÁRE s.f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; act, hârtie prin care se derogă de la o normă; derogație. [< deroga].

derogare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
derogáre s. f., g.-d. art. derogắrii; pl. derogắri

derogare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEROGÁRE, derogări, s. f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. — V. deroga.