dereglaj(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEREGLÁJ,dereglaje, s. n. Dereglare. – Din fr. déréglage.
dereglaj(Marele dicționar de neologisme, 2000) DEREGLÁJs. n. dereglare. (< fr. déréglage)
dereglaj(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) deregláj(-re-glaj) s. n., pl. deregláje
dereglaj(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEREGLÁJ,dereglaje, s. n. Dereglare. — Din fr. déréglage.