deregla - explicat in DEX

deregla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEREGLÁ, deregléz, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler.

deregla (Dicționar de neologisme, 1986)
DEREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) deranja din funcționarea normală, a ieși sau a face să iasă din regimul normal; a (se) strica, a (se) defecta. [< fr. dérégler].

deregla (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEREGLÁ vb. tr., refl. a (se) deranja din funcționarea normală, a ieși, a face să iasă din regimul normal; a (se) defecta. (< fr. dérégler)

deregla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dereglá (a ~) (-re-gla) vb., ind. prez. 3 deregleáză

deregla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEREGLÁ, dereglez, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. — Din fr. dérégler.