dereglare - explicat in DEX

dereglare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEREGLÁRE, dereglări, s. f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. – V. deregla.

dereglare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEREGLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. [< deregla].

dereglare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. dereglắrii; pl. dereglắri

dereglare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEREGLÁRE, dereglări, s. f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. — V. deregla.