depunctare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEPUNCTÁRE,depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.
depunctare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEPUNCTÁRE,depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. — V. depuncta.