depuncta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPUNCTÁ, depunctéz, vb. I.
Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. –
Des1- +
puncta.depuncta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de
1- + puncta)
depuncta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*depunctá (a ~) (-punc-ta) vb.,
ind. prez. 3
depuncteázădepuncta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I.
Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. —
Pref. de- +
puncta.