depunere - explicat in DEX

depunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPÚNERE, depuneri, s. f. Acțiunea de a (se) depune¹ și rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2. Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas. – V. depune¹.

depunere (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) depune și rezultatul ei. ♦ Sumă de bani care se depune la o instituție (bancară). ♦ Sediment. [< depune].

depunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPÚNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) depune. 2. sumă de bani care se depune la o instituție (bancară). 3. sediment. (< depune)

depunere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*depúnere f. Acțiunea de a depune, depozițiune, dare în păstrare: casă de depunerĭ (de economie). Destituire. Punere în închisoare. Mărturie în justiție.

depunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
depúnere s. f., g.-d. art. depúnerii; pl. depúneri

depunere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
depunere f. 1. acțiunea de a depune: depunerea titlurilor; 2. destituire; 3. ceea ce un martor depune înaintea justiției; 4. depozit: Cassa de depuneri și consemnațiuni.

depunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPÚNERE, depuneri, s. f. Acțiunea de a (se) depune¹ și rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2. Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas. — V. depune¹.