deprimare - explicat in DEX

deprimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Stare a celui descurajat; depresiune (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.

deprimare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPRIMÁRE s.f. Depresiune, mâhnire, descurajare. [< deprima].

deprimare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPRIMÁRE s. f. depresiune (4), descurajare, dezolare. (< deprima)

deprimare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*deprimáre f. Depresiune. Descurajare.

deprimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deprimáre (de-pri-) s. f., g.-d. art. deprimắrii; pl. deprimắri

deprimare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deprimare f. înfundare, apăsare (și fig.): o deprimare morală.

deprimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Starea unei persoane descurajate; depresie (II), descurajare, mâhnire. — V. deprima.