deprima - explicat in DEX

deprima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.

deprima (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere].

deprima (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPRIMÁ vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. (< fr. déprimer, lat. deprimere)

deprima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deprimá (a ~) (de-pri-) vb., ind. prez. 3 deprímă

deprimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deprimà v. 1. a produce o depresiune: loviturile deprimă oasele craniului; 2. fig. a căuta să deprețieze, a înjosi: a deprima virtutea.

deprima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresie sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). — Din fr. déprimer.