deprimant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPRIMÁNT, -Ă, deprimanți, -te, adj. Care deprimă; descurajant, întristător. – Din
fr. déprimant.deprimant (Dicționar de neologisme, 1986)DEPRIMÁNT, -Ă adj. Descurajant, întristător. [Cf. fr.
déprimant].
deprimant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPRIMÁNT, -Ă adj. care deprimă; descurajant, demoralizant, dezolant. (< fr.
déprimant)
deprimant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deprimánt (de-pri-) adj. m.,
pl. deprimánți; f. deprimántă, pl. deprimántedeprimant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPRIMÁNT, -Ă, deprimanți, -te, adj. Care deprimă; descurajant, întristător. – Din
fr. déprimant.