deposeda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPOSEDÁ, deposedéz, vb. I.
Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din
fr. déposséder.deposeda (Dicționar de neologisme, 1986)DEPOSEDÁ vb. I. tr. A lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. [< fr.
déposséder].
deposeda (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPOSEDÁ vb. tr. a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. (< fr.
déposséder)
deposeda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deposedá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deposedeázădeposeda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPOSEDÁ, deposedez, vb. I.
Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. — Din
fr. déposséder.deposedà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deposedà v. a lua cuiva posesiunea.