deportat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se află în deportare. –
V. deporta. Cf. fr. déporté.deportat (Dicționar de neologisme, 1986)DEPORTÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află în deportare. [<
deporta].
deportat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPORTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se află în deportare. (după déporté)
deportat (Dicționaru limbii românești, 1939)*deportát, -ă adj. Condamnat la deportațiune.
deportat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deportát adj. m.,
s. m.,
pl. deportáți; adj. f.,
s. f. deportátă, pl. deportátedeportat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se află în deportare. —
V. deporta. Cf. fr. déporté.