deportare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de
a deporta și rezultatul ei. –
V. deporta.deportare (Dicționar de neologisme, 1986)DEPORTÁRE s.f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei; (
concr.) locul și timpul în care a fost deportat cineva. [<
deporta].
deportare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deportáre s. f.,
g.-d. art. deportắrii; pl. deportắrideportare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deportare f. pedeapsă infamantă care constă într’o exilare perpetuă într’un loc determinat.
deportare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de
a deporta și rezultatul ei. —
V. deporta.